Ce ar fi sărbătorile de iarnă fără acel strop de magie pe care îl induce decorul feeric asociat Crăciunului? Ei bine, pe lângă obișnuitele globuri, luminițe și alte podoabe de brad, pe lângă instalațiile multicolore și jocurile de lumini care îl ademenesc pe Moș Crăciun și vestesc minunea nașterii Mântuitorului, în această perioadă, două flori anume sunt printre cele mai căutate pentru a reîntregi decorul de poveste sau pentru a le oferi în dar celor dragi. Aceste flori sunt Crăciunița și Crăciunelul.
Nu știu câți dintre voi cunoașteți că cele două sunt plante diferite și că, de fapt, nu sunt doar de sezon. Așadar, îngrijite cum se cuvine, acestea ne pot bucura anul împrejur. Intrigată de acest lucru, dar și de faptul că una dintre plante se asociază, în mod automat, cu genul feminin, iar cealaltă – cu genul masculin, am studiat această neobișnuită pereche de flori și am adus laolaltă poveste fiecăreia dintre ele, pornind de la misterul legendei și până la particularitățile fiecăreia de a supraviețui.
Crăciunița
Crăciunița sau Steaua Crăciunului, cum o mai numim, are, de fapt, denumirea oficială de Euphorbia pulcherrima, dar mai este numită și Poinsettia. Planta este floarea simbol a sărbătorilor de iarnă, fiind și una dintre cele mai frumoase și colorate flori din sezonul rece.
Legenda Crăciuniței are origini în Mexic și este legată de credința creștină și tradițiile de Crăciun. Povestea spune că într-un mic sat din Mexic, trăiau doi frați care erau foarte săraci, dar cu inimi pline de iubire. În ajunul Crăciunului, oamenii din sat obișnuiau să aducă daruri prețioase pentru pruncul Iisus, expus în biserică. Maria și Pablo doreau să-i ofere și ei un cadou, dar nu aveau nimic de valoare, așa că au cules câteva crenguțe de plante verzi de pe marginea drumului și le-au așezat cu smerenie în fața altarului. Atunci s-a întâmplat un miracol: frunzele verzi s-au transformat într-o floare minunată, de un roșu intens, asemănătoare unei stele. Toți cei prezenți în biserică au fost uimiți de frumusețea florii, iar preotul a declarat că darul lor era cel mai frumos dintre toate, deoarece fusese oferit din inimă. De atunci, floarea a devenit un simbol al Crăciunului, iar roșul ei viu reprezintă iubirea și sacrificiul lui Iisus Hristos, în timp ce frunzele verzi simbolizează speranța.
În prezent, se obișnuiește ca, de Crăciun, să decorăm casele și birourile cu această plantă sau să o oferim în dar. Puțini sunt, însă, cei care știu că și după ce își scutură frunzele, floarea continuă să trăiască, iar peste o perioadă va da alte frunze și va reînvia.
Pentru a ne bucura cât mai mult timp cu aspectul ei, Crăciunița nu are nevoie de îngrijiri speciale, ci doar de un spațiu cald și luminos. Totodată, ca să reziste pe termen lung, ea nu trebuie expusă în bătaia soarelui vara, dar nici în curenți de aer rece. Însă, pe timp de iarnă, Crăciunița poate sta pe pervaz, iar expunerea la soare nu îi face niciun rău. Udarea excesivă îi face rău, așa că este de preferat solul ușor uscat între două udări.
Crăciunelul
Mai puțin cunoscută, însă, la fel, asociată perioadei de Crăciun este și o altă plantă care face parte din categoria cactușilor care înfloresc. Este Cactusul de Crăciun sau Crăciunelul, care are denumirea oficială de Schlumbergera. Acestuia i se mai spune și floarea Nu-mă-deranja. Este o floare cu o varietate de culori, dintre care cele mai frecvente sunt rozul și roșul. Această plantă prinde viață în perioada iernii, în preajma Nașterii Domnului, fapt ce atestă proveniența numelui său. Crăciunelul înflorește doar dacă nu a fost mutat timp de câteva luni din locul inițial.
Cactusul de Crăciun provine din pădurile tropicale din estul Braziliei, în special din Mata Atlantica. Soiurile pe care le folosim sunt în mare parte hibrizi și încrucișări ale celor șase specii diferite care sunt native acolo. Există șase specii diferite, dintre care unele sunt deja amenințate cu dispariția. De aceea, încrucișările și hibrizii sunt oferiți aproape exclusiv pentru cultura de interior în Europa Centrală.
Crăciunelul are nevoie de multă umiditate și nu suportă solul uscat. Totuși, dacă este udat în exces, rădăcinile sale pot fi afectate. Solul pentru Crăciunel trebuie neapărat să aibă o structură similară cu cea a cactușilor. Este necesar să se combine cu pământul de grădină niște nisip. Planta nu are nevoie de căldură, ci de multă lumină. Floarea trebuie ținută pe balcon sau pervaz, la o temperatură ce nu depășește 20 de grade Celsius! Odată ce s-a ales locul, Crăciunelul nu trebuie mutat, de aici i se trage și denumirea populară de Nu-mă-deranja.
Așadar, pe lângă tradiționalele globuri, Crăciunița și Crăciunelul sunt și ele două simboluri ale Sărbătorilor de iarnă. Două simboluri care ne încântă privirea și aduc o pată de culoare în fiecare casă. Așa că indiferent dacă le achiziționați pentru decorul propriului spațiu, sau dacă le oferiți în dar, cu un minim efort de îngrijire corespunzătoare aceste plante pot înfrumuseța orice spațiu și bucura ochii tuturor pentru mult timp.
